Dragul meu amic,

        A trecut mult de la prima mea scrisoare. Eu m-am schimbat, dar tu ai ramas la fel. Acelasi adolescent visator, cu ochii mari si negrii si parul cret. Te vad, parca, in fiecare trecator de pe strada, dar nu am curajul sa te chem, sa te strang la piept. Pentru tine, deja, numia sunt o straina. Imi cunosti temerile, aspiratiile, visele, sperantele. Dar eu...

        Am cunoscut persoane ce incercau sa ramana in inima mea, dar dorul meu pentru tine imi sufoca gandurile. Iti aud rasul vesel, parca, prin vise. Sufletul meu, si asa destul de firav, e incercat de sentimente confuze. Te urasc fara niciun motiv, fara cuvinte. Te urasc uneori pentru ca tu esti stapan pe fericirile mele. Viata ta e plina si nu simte nevoia prezentei mele. Dar pentru mine, tu ai umplut un gol ce vreme de multi ani a ramas descoperit si vulnerabil in fata dezamagirilor simtite de-a lungul timpului. Dragostea mea e plina de amaraciune. Si acea amaraciune, ce imi tulbura amintirea ta, este acea gelozie pe care ti-o port pentru cuvintele cu talc ce mi le asterni, de fiecare data, pe o bucata de foaie murdara si mototolita cu un creion, negru, cum sunt ochii tai imi imaginatiile mele. Aceasta amaraciuni ma sufoca, ma scoate din minti incat, uneori, mi-as dori sa nu te fi intalnit niciodata. Dar acest fapt mi-ar fi privat viata de tot ce-i da cuprins si inteles. 

      Dar, oare, de ce ma simt datoare sa-ti dau mereu explicatii pentru ceea ce simt? Oricum nici nu stiu de ce iti mai scriu, pentru ca reusesc doar sa-ti starnesc mila. Pentru tine sunt doar o straina pe care nu ai cunoscut-o si , probabil, nu o vei cunoaste niciodata, ce iti destainuie toata temerile si sentimentele ei, pentru ca a gasit in tine alinare. Doar o straina ce , iremediabil, se indragosteste incet de tine, de cuvintele tale, de aspiratiile tale.

    In una din scrisorile tale anterioare m-ai intrebat:" Daca ai sti ca, undeva in lume, exista cineva ce te iubeste enorm ai mai fi la fel de trista, de singuratica?".  De cand am primit scrisoarea ta si am citit acele randuri, ma tot framanta gandul acesta. Oare exista cineva pe lume care imi impartaseste sentimentele? Caruia ii pot oferita toata dragostea ce o ascund in mine de atata amar de vreme?  DA! Simt nevoia de a fi iubita si de a oferi dragoste in schimb. Intrebarea ta, aparent una simpla, a starnit un fior in inima mea. Ma framanta ceva, zi si noapte.  Iti scriu aceasta scrisoare cu emotie, nemaiavand rabdare sa-ti citesc raspunsul, pentru ca tu ai reusit, din nou, sa-mi aduci speranta in suflet, ca poate nu e totul pierdut pentru mine si ca poate exista cineva caruia sa-i pot darui tot ce am eu mai bun de daruit!

Cu dragoste,

A ta iubita imaginara.