Greseli fatale.

   Stai intinsa pe pat. Capul iti vajaie dar nu stii de ce. Nu te-ai simtit niciodata asa singura ca acum. Ce e sunetul acela ritmat? Sunt bataile inimii tale. Parca mai rapide si mai profunde decat de obicei. Lacrimile ti se preling pe obrajii calzi lasand urme negre de la mascara de aseara. Nu te poti privi in oglinda. Ti-e mult prea frica de ce vei vedea. Iti stergi lacrimile cu maneca hanoracului. Intr-un final ridici capul si te vezi. Nu te mai recunosti. Esti total schimbata. Simti cum lumea se prabuseste. Involuntar ochii ti se umplu de lacrimi. Te ridici din pat dar nu vezi nimic si esti mult prea ametita. Cazi si te lovesti cu capul de coltul noptierei. 

- Ti-am spus sa nu mai bei. Uite in ce hal ai ajuns.

- Cine a vorbit?

- Eu. Adica tu. Sunt parte din tine.

- Si de unde stii tu ce e mai bine pentru mine? Nu stii nimic. Nimeni nu stie!

- Crezi ca toti iti vor raul? Crezi ca doar tu stii ce e mai bine pentru tine? Ei bine te inseli!

- Ce stii tu ? Nu esti reala. 

- Stai, ce faci? Lasa tigara! Ti-am spus sa lasi tigara! 

- Lasa-ma in pace! Ce stii tu?

- Stiu ca iti vreau binele! Lasa sticla! Tu chiar nu te vezi cum ai ajuns din cauza bauturii?

- Alta treaba nu ai?

- Altceva decat sa am grija de tine?

- Ce mai grija, spui dadu-ti ochii peste cap.

- Eu vreau sa am grija de tine, dar tu esti incapatanata si nu asculti! Lasa sticla, te rog!

- Nuuuu! si dai sticla pe gat.

- Acum sper ca te simti mai bine, ca ai bagat otrava in tine!

- Sa stii ca m-as simti mult mai bine daca ai pleca!

- Chiar asta vrei? Bine atunci!

- Mai esti aici?

   Nimic. O liniste morbida cuprinde incaperea. Te indrepti sper fereastra murdara. Afara ploua. Te uiti la pachetul de tigari de pe noptiera. Ti-au mai ramas 2 tigari. Sticla de vodka e demult goala.   Scoti o tigara si o aprinzi. Tragi primul fum. Pieptul te inteapa. N-ai mai simtit niciodata asta. Ignori durearea si mai tragi un fum. Simti cum te sufoci. Inima iti bate sa-ti iasa din piept. Te incapatanezi sa termini tigara. Durerea devine insuportabila. Nu mai ai energie nici macar sa respiri. Esti mult prea obosita. Lacrimile siroiesc pe obrajii tai. Simti cum viata ta se scurge. Regreti acum. Dintr-o data durerea parca nu mai are aceeasi intensitate. Reusesti intr-un final sa te ridici din pat. Iti amintesti de sticla de vin din dulap, uitata de la ultima petrecere. Te duci si bei ce a mai ramas intr-o inghititura. Deja te simti mai bine.  Iti aprinzi si ultima tigara si o savurezi in liniste.  Esti sleita de puteri si te prabusesti la pamant. Poate nu trebuia sa fumezi si a doua tigara. Suna telefonul. E fostul. Raspunzi.

- Alo? Scumpo, sunt eu. Stiu ca probabil nu vrei sa vorbesti cu mine, dar chiar nu trebuie sa spui nimic. Imi pare foarte rau pentru tot ce am facut si chiar vreau sa ma ierti. Esti suparata, stiu, dar trebuie sa intelegi ca nu am vrut sa fac cea am facut. Iubito?

Il asculti dar nu poti spune nimic. Durerea te sfasie. 

- Iubito esti bine?

Inaite sa-ti dai seama incepi sa tremuri si  scapi telefonul din mana. Bataile inimii sunt din ce in ce mai lente, pana cand se opresc de tot. O ultima lacrima ti se scurge pe obraz, inainte sa inchizi ochii de tot. Se aud batai in usa. E el. Intra si ramane fara cuvinte. Alearga spre tine si incearaca sa te trezeasca. Degeaba, esti deja moarta. Suna la 112. Plange. Ajunge ambulanta. Paramedicii se chinuie 45 de minute sa te resusciteze. Fara rost. Lui nu-i vine sa creada ca te-a pierdut. Si ce mult te iubea. 

Inca mai crezi ca  stii ce e bine pentru tine? 

Iluzii

Ma trezesc dimineata in acelasi aer trist de aseara. Fir-ar! Credeam ca o sa ma simt mai bine. Da' de unde. Si iar imi amintesc. Doamne, ce proasta am putut fi! Incerc sa ma ridic din pat, dar capul meu e pe cale sa explodeze. In fond, ce rost mai are? Imi pot petrece toata viata in camera asta intunecata in care soarele nu poate patrunde datorita draperiilor mult prea groase. Reusesc intr-un final sa ma tarasc pana la baie. Imi ridic privirea in oglinda murdara. Nici nu ma mai recunosc."Ce jalnica esti! Uite cum ai ajuns!" urlu la persoana din oglinda de parca asta chiar ar putea schimba ceva. Si iar incep sa plang."Esti patetica!" imi spun disperata.Incerc sa-mi sterg urmele de rimel si creion de aseara.Ma hotarasc sa ies din casa desi ma simt mizerabil. E o zi insorita. Tipic. Ma las purtata de val pe un refren cel il fredonam vara trecuta. Ce multe s-au schimbat de atunci. Eram doar o copila. Ma izbesc de ceva. Mi-as fi dorit sa cad si sa ma lovesc la cap, poate chiar sa intru in coma. Dar, normal, eram teafara."Scuza-ma nu te-am vazut . Esti bine? Imi pare asa de rau." Eu eram prea ametita ca sa scot vreun cuvant. Nu reuseam sa imi dau seama ce s-a intamplat si cine imi vorbeste. Intr-un final il vad. Un tip inalt, brunet, bine facut. "Grozav. Mai bine de atat nici ca se putea." imi spun in sinea mea. Ma ridic si imi dau seama ca tipul se uita insistent la mine. " Sunt bine." spun incercand sa plec mai departe. Ma prinde de brat, se apropie de urechea mea si imi sopteste "Sa stii ca inca te iubesc." Simt cum picioarele mi se inmoaie si as vrea sa nu fi iesit niciodata din casa. Capul imi vajaie, dar incerc sa raman tare pe pozitie! "Chiar asa?" spun si imi dau ochii peste cap. Dar stiam ca spune adevarul. De ce nu puteam pur si simplu sa sar in bratele lui ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ? "Stiu ca ti-am gresit mult, dar crede-ma nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi. Nu am vrut sa te fac saa...." De ce nu continua? De ce imi e atat de greu sa ascult ce spune? De ce simt ca ceva ma sfasie in interior? De ce eu? "Stiu ca si tu ma iubesti". "Chiar stii?" Simt cum lacrimile siroiesc pe obrajii mei. Fir-ar! Si mi-am promis sa nu mai plang! " Da stiu. O simt, o vad in ochii tai in fiecare zi." Iar se intampla. "Nu am vrut niciodata sa te vad plangand." Nu mai sunt in stare sa scot nicio vorba. "Nu trebuie sa spui nimic, doar asculta-ma" Parca imi citeste gandurile. "Imi pare foarte rau si vreau sa indrept ce am stricat." Simt cum ceva ma arde. " Nu te-ai gandit ca se va intampla asa nu? Credeai ca am sa trec cu vederea. Credeai ca te voi ierta si totul va fi bine. Te-ai inselat. Nu te voi ierta!" Imi sterg lacrimile, ii mai arunc o ultima priviri, ma intorc si plec. El ramane acolo, nestiind cum sa reactioneze. De ce am spus asta? Nimic nu mai are sens acum.

Te recunosti?

Sambata seara. Toti prietenii tai ies sa se distreze, dar tu nu. Tu stai si suferi dupa un anumit EL. E doar alta noapte din oribila ta viata. A devenit deja o rutina sa plangi. Poate iti imaginezi ca se va schimba ceva acum, dar nu. El nu te mai vrea si tu nu mai ai ce face. Intr-un final te saturi de atata suferinta si-ti suni cea mai buna prietena pentru a o invita in club. Ea accepta doar ca sa nu te mai vada plangand. Ajungi acolo si deja parca te simti mai bine. Stii care e scopul acestei seri: sa te imbeti pana cazi sub masa ca sa uiti de EL. Si planul tau da roade. Te duci direct la bar si iti comanzi o vodka. Prietena ta incearca sa te faca sa nu mai bei convinsa de ceea ce va urma. Tu nu o asculti si te incapatanezi sa dai paharul pe gat si sa-ti mai comanzi unul. Apoi inca unul. Si inca unul. Deja te simti muuult mai bine si nu-ti mai amintesti cum ai ajuns aici sau ce trista erai mai devreme. Si ce mai conteaza? Stii cum e: "daca timpul curge, sa curga in pahare.". Te rupi in figuri pe ringul de dans si ti se pare ca tot clubul e al tau. Dintr-o data un tip se apropie de tine si se ofera sa-ti plateasca consumatia. Cat noroc pe tine, nu? Dansati lasciv printre ceilalti oameni care se uita insistent la voi, dar voua nu va pasa. Sunteti beti si asta e tot ce conteaza. Inainte sa-ti dai seama te afli la el in dormitor si realizezi ca el se afla peste tine incercand sa te descheie la blugi. Ai vrea sa-l dai de pe tine, dar esti mult prea ametita si deja simti cum el isi baga mana in parul tau si-ti sopteste:" Liniste-te, nu va dura mult.". Incerci sa te relaxezi, dar capul iti bubuie. Nu te-ai gandit la asta cand ai baut nu? Ultimul lucru pe care ti-l amintesti despre acea seara este mirosul de alcool ce plutea in aerul dormitorului intunecat. Dimineata te trezesti si vezi ca esti intr-un pat strain langa un bilet pe care scria:" Ti-am lasat bani de taxi sa te duci acasa. Am sa te sun eu. Marius."Dar cine e Marius? Ce mai conteaza? Esti sigura ca a fost cea mai frumoasa noapte din viata ta si esti mandra de ceea ce ai facut. Te imbraci cu hainele de aseara. Ce ciudat. Tu iti aminteai ca erai imbracata ceva mai... decent. Iti spui ca erai prea trista ca sa mai fii atenta cum te-ai imbracat, iei banii lasati de acel Marius si pleci acasa. In fata blocului te cuprinde melancolia. Iti amintesti adevaratul motiv pentru care ai plecat in club aseara. Si atunci iti dai seama. Ce s-a intamplat cu prietena ta? Pui mana pe telefon si o suni. Nu raspunde. "Poate nu-l aude" te minti singura desi stii ca nu vrea sa-ti raspunda. Ajungi in fata apartamentului tau si te rogi ca ai tai sa nu fi observat ca n-ai dormit acasa. Intrii pe usa si se aude o voce subtire din bucatarie. Fir-ar e ma-ta. Incerci sa o ignori dar ea vine dupa tine. Ii trantesti usa camerei tale in nas si ii strigi ca nu te intelege. Ce patetic. Te intinzi pe patul rece si incerci sa-ti amintesti ce-ai facut aseara. Ahhh...dar capul te doare mult prea tare si pentru prima oara realizezi ca ai baut prea mult. Dar, totusi ,speri ca o sa te suna Marius. Astepti. Si astepti. Sigur o sa te sune. Poate ca nu are timp. Poate ca vrea s-o faca chiar acum. L-ai suna tu, dar ai fost prea ocupata ca sa-i retii numarul de telefon. Ghinion. Se lasa seara. Inca niciun semn de la "Fat-Frumos". Esti sigura ca va suna maine sa te scoata in oras, sau macar sa te intrebe ca mai faci. Asa decurg zilele tale. Si vine din nou sambata seara. Si tu plangi din nou dupa un alt EL. Dar stai linistita. Vei iesi in seara asta in club si vei intalni un alt EL. Si totusi tu iti iubesti viata de curv...rebela si nu ai da-o pentru nimic.